Răpirea Proserpinei

Carul de cvadrigă a lui Pluto, vestimentația însoțitoare Proserpinei, precum și cele 2 coloane din stânga compoziției sunt elemente de recuzită esențiale, prin care pictorul compleatează cadrul ambiental, sugerând antichitatea ca moment al evenimentului. Unele stângăcii apar în redarea fizionomiilor însoțitoarelor Proserpinei care privesc prea pasive scena răpirii ca spectatoare, nu ca protagoniste. Lucrarea a figurat încă de la început ca operă a lui Aachen fiind astfel menționată în catalogul manuscris (A.K.) al colecției (întocmit în jurul anului 1800), apoi atribuirea este păstrată în cataloagele tipărite în 1884-1993. Theodor Fremmel, în scrierile sale asupra Colecției Brukenthal în 1894 reconfirmă paternitatea lui Aachen asupra tabloului. În cataloagele sale din 1901 și 1909, Michael C. Saki păstrează neschimbată această atribuire. Th.

Ionescu, fost custode al Galeriei Brukenthal, la un studiu atent al lucrării descoperă pe roata carului lui Pluto inițialele H.V.A. și anul 1589, publicând descoperirea în studiul său din 1966 (Revista Muzeelor) și comentând din nou tabloul în studiul privitor la renașterea germană, din 1897. Păreri comunicate de alți specialiști în vizite de stiudiu și documentare la Muzeul Brukenthal n-au pus la îndoială apartanența lucrării la opera lui Hans von Aachen.