Răpirea Proserpinei
About the painting
In the museum's own words — in Romanian
Lucrarea de față reprezintă una din operele cele mai interesante ale cunoscutului pictor german, în care influența manierismul italian târziu se face benefic simțită atât în diversitatea și expresivitate gesturilor personajelor cât și în cromatică. Compoziția deschisă și tensiunea sugerată de încleștarea dintre Pluto și Proserpina sunt elementele ce prefigurează efecte ale Barocului. Personajele numeroase, având fizinomii destul de bine diferențiate, impun atenția cuplului Pluto-Proserpina. Prin direcționarea în sensuri opuse a mișcării celor două personaje se creează o contradicție plină de dramatism. Tonurile închise de verde-oliv ale fundalului subliniază personajele și dinamismul scenei. Nudul Proserpinei, puternic evidențiat prin lumină și plin de senzualitate, se remarcă prin execuția îngrijită, apropiată de cea a maeștrilor venețieni, pe care Acheen îi admira mult.
Read on
Carul de cvadrigă a lui Pluto, vestimentația însoțitoare Proserpinei, precum și cele 2 coloane din stânga compoziției sunt elemente de recuzită esențiale, prin care pictorul compleatează cadrul ambiental, sugerând antichitatea ca moment al evenimentului. Unele stângăcii apar în redarea fizionomiilor însoțitoarelor Proserpinei care privesc prea pasive scena răpirii ca spectatoare, nu ca protagoniste. Lucrarea a figurat încă de la început ca operă a lui Aachen fiind astfel menționată în catalogul manuscris (A.K.) al colecției (întocmit în jurul anului 1800), apoi atribuirea este păstrată în cataloagele tipărite în 1884-1993. Theodor Fremmel, în scrierile sale asupra Colecției Brukenthal în 1894 reconfirmă paternitatea lui Aachen asupra tabloului. În cataloagele sale din 1901 și 1909, Michael C. Saki păstrează neschimbată această atribuire. Th.
Ionescu, fost custode al Galeriei Brukenthal, la un studiu atent al lucrării descoperă pe roata carului lui Pluto inițialele H.V.A. și anul 1589, publicând descoperirea în studiul său din 1966 (Revista Muzeelor) și comentând din nou tabloul în studiul privitor la renașterea germană, din 1897. Păreri comunicate de alți specialiști în vizite de stiudiu și documentare la Muzeul Brukenthal n-au pus la îndoială apartanența lucrării la opera lui Hans von Aachen.
Brukenthal National Museum
Particulars
Meanwhile, in the life of Hans von Aachen
The whole life1574–1587
Copyist in Venice
He joins the community of Netherlandish and German artists, printmakers and art dealers and works as a copyist in the workshop of Gaspar Rem, who arranges an apprenticeship for him with an artist known as Morett (Moretto): he copies famous works in Venice's churches, and many of the copies go to the northern European market. Pieter Isaacsz was his pupil in Italy.
1587
Return to Germany
After long years in Italy he returns to his homeland, first to Augsburg, where he paints portraits for the wealthy Fugger family; he also works in Munich, where he is commissioned to paint two altarpieces for the church of St Michael (other accounts date his return to about 1588).
1589
Chooses Munich as his residence
After visiting his native Cologne and making another trip to Venice, he chooses Munich as his residence and paints several works for Duke William V of Bavaria. Under the influence of the strictly Catholic court he develops an iconography strongly shaped by Counter-Reformation ideas.
1590
Print series “Salus generis humani”
Aegidius Sadeler, a printmaker at the Prague court, engraves 13 plates with scenes from the Life of Christ after designs by von Aachen; the emblematic borders derive from Joris Hoefnagel's missal illuminations made for Archduke Ferdinand II. Prints like these spread the artist's fame across Europe.
