Moartea lui Lumânărică

Pânza "Moartea lui Lumânărică", de dimensiuni mari, realizată de Apcar Baltazar îin ultimii ani ai vieții a fost inspirată de povestea lui Lumânărică (Scrisoarea XIII), scrisă de Costache Negruzzi și publicată în 1844. Mort în Iași în 1842, Niță, cunoscut ca Lumânărică a rămas în conștiința colectivă drept un cerșetor orfan, apropiat al Bisericii și al oamenilor sărmani pe care îi ajuta. Lucrarea lui Baltazar este organizată pe orizontală, senzația de dramatism fiind obținută prin folosirea diagonalelor ca axe compoziționale. În prim plan se află Lumânărică mort, pe o stradă dispusă pe diagonală, lângă o poartă deschisă prin care se distinge o siluetă femiminină dispusă pe diagonală, lângă o poartă deschisă prin care se distinge o siluetă feminină. Personajul construit în racursi este viguros conturat și parcă dominat de o profundă liniște interioară.