Tema vechi-testamentară (Exodul, sau a doua Carte a lui Moise, 2, 1-10) nu este decât un pretext pentru pictarea unui peisaj cu figuri în costume de secol XVIII, un „capriccio” tipic pentru rococo-ul venețian. Era genul de lucrare solicitată de nobilii englezi, aflați în „Grand Tour”, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Fiind o lucrare de mici dimensiuni, Jackson a avut răgazul să o studieze îndeaproape, astfel încât gravura redă în detaliu compoziția. Afinitatea pe care Jackson o avea pentru maniera pictorului Sebastiano Ricci este determinantă în interpretarea gravorului. Jackson a desenat cu abilitate și a dozat luminile cu multă măiestrie, reușind să transpună luminozitatea specifică maestrului venețian. Tonuri de ocru degradate până la alb și trei tonuri de umbra naturală, un bosaj puternic pe umbrele purtate, reușesc să capteze bogăția tonală a picturii. La data gravării, Jackson credea că pictura îi aparține lui Veronese.
