Subiectul tabloului ilustrează o întâmplare relatată de Diogenes Laertios în cartea "Despre viețile și doctrinele filozofilor" conform căreia, în timpul campaniei sale în Grecia, Alexandru cel Mare ajuns în Craneion, s-a oprit în fața butoiului în care stătea filozoful Diogene spunându-i "Cere-mi orice favoare vrei". La aceste vorbe filozoful îi răspunde "Nu-mi lua lumina soarelui", aratând prin aceasta că prețuia mai mult darurile naturii decât bogățiile lumești. Vorbele de spirit ale lui Diogene în acest moment, redat de un pictor baroc sunt o expresie a opțiunii artiștilor pentru independența minții, chiar în condițiile unui regim sever, despotic. Compoziția este densă în personaje, câteva în prim plan alături de Alexandru fiind redate în mărime naturală, celelalte fiind conturate în adâncime, gesticulând.
继续阅读
Tratarea personajelor, atât a lui Alexandru cât și a însoțitorilor săi cât și a lui Diogene este în maniera tipic flamandă, în redarea fizionomiilor, a vestimentației variate ce asociază elemente romane (armură sau coif) cu cele orientale (turbane). Interesantă este gruparea tuturor personajelor în registrul din dreapta, în contrast cu redarea singulară a unui cal alb, ținut în frâu de un paj (copil negru cu turban) ca și a câtorva elemente de natură moartă (legume) lângă butoiul lui Diogene, aspect ce subliniază de asemenea cât de modestă este hrana filozofului, în consens cu ceea ce subliniam anterior, indiferența, chiar disprețul față de bunurile lumești. Tabloul a fost achiziționat ca operă a școlii neerlandeze de pictură și consemnat astfel în primele cataloage (Ä.K., 1844) până la Frimmel care-l identifica, ca fiind de Jan Thomas, atribuire preluată și consemnată de Csaki, în catalogul din 1909. Semnat și datat stânga jos: Joannes Thomas fecit 1672.
