Tarquiniu și Lucreția

Două personaje înfățișate nud, un bărbat și o femeie, într-un interior de alcov / cort cu detalii antichizante. Episodul înfățișat în tablou, unul dintre cele mai cunoscute din istoria romană, a generat un considerabil corpus de texte și imagini în secolele XV-XVIII. Comis de Sextus Tarquinius, fiul tiranului etrusc, violul îndurat de Lucreția în numele castei sale se leagă inextricabil de întemeiera Republicii Romane, la începutul secolului al VI-lea î.Hr. Povara rușinii antrenează sinuciderea Lucreției, precedată însă de conjurarea răzbunării. În chip simetric, printr-o violență similară, sacrificiul ei este răscumpărat prin abolirea tiraniei. Foarte populară în veacului al XVI-lea, Lucreția este privită ca un fel de „sfântă laică”, martirizată prin întinarea castității, fiind reprezentată mai ales în ambianța germană și neerlandeză, pentru exemplaritatea destinului ei.