Găsirea lui Moise

Tabloul înfățișează scena descoperirii pruncului Moise, plutind într-un coș, pe Nil. Acest subiect, care cunoaște un reviriment fără precedent în pictura italiană și franceză din secolele XVII-XVIII, ilustrează narațiunea veterotestamentară din Cartea Exodului (cap. 2). Potrivit acesteia, pruncul Moise fusese lăsat să plutească pe cursul fluviului spre a nu fi ucis, din porunca Faraonului, laolaltă cu toți pruncii evrei „de parte bărbătească”. Descoperit chiar de fiica Faraonului, este salvat și crescut cu grijă cu ajutorul mamei sale, care se oferă să-i fie doică. Autorul acestui tablou focalizează scena descoperirii de la distanță medie, comasând personajele – fiica Faraonului și cele șase însoțitoare ale sale – în aproape întreaga suprafață a compoziției.