Extazul Mariei Magdalena

Tabloul figurează o scenă de viziune a Mariei Magdalena, într-o pustietate reprezentată convențional, cu elemente de decor natural astfel comasate încât să potențeze dinamica compozițională. Amplasată în jumătatea stângă a imaginii, în dreptul unei zone de stânci și vegetație ce-i evidențiază prezența, cu mâna dreaptă pe piept și cea stângă pe un craniu (emblemă a penitenței și efemerității), Maria Magdalena se răsucește înspre dreapta, într-o postură ce afectează penitența. Acoperită parțial de un drapaj și de propriile plete, își înalță privirea spre cer, unde, în partea dreaptă sus, i se arată viziunea unor îngeri purtând o cruce. Din punct de vedere stilistic, tabloul se revendică de la retorica picturală a „școlii de la Bologna”, pe linia unor influențe dinspre stilul lui Guido Reni și Giovanni Lanfranco.