Despărțirea lui Rinaldo de Armida

Între toate aceste posibilități, idila și despărțirea lui Rinaldo de Armida sunt figurate cu precădere ca apoteoză a erotismului, respectiv a furorului declanșat de suferință. A fost pictat ca pandant al lucrării Rinaldo fermecat de Armida, ambele fiind copiate după două tablouri pictate de Giovanni Battista Tiepolo la Würzburg, în anii 1750–53. Chiar dacă, în linii mari, copiile de la București sunt realizate destul de corect, distanța lor față de model este considerabilă, atât în privința replicării stilului lui Tiepolo, cât mai cu seamă în privința formatului prototipurilor (105 x 140 cm). Este posibil ca proporțiile inițiale să fi fost modificate în vederea inserării în dispozitive (casetoane, nișe, ancadramente etc.) deja amenajate. Extensia lățimii alterează însă iremediabil armonia și efectele dramatice ale originalelor. Astfel, în Despărțirea lui Rinaldo de Armida, golul dintre cei doi îndrăgostiți a fost amplificat, ca și peisajul din latura dreaptă, cu efectul dezechilibrării compoziției.