Sfântul Francisc în meditație

Acest călugăr este, în fapt, Sfântul Francisc din Assisi (Giovanni di Pietro di Bernardone, 1181/82–1226), fondatorul Ordinului franciscan (sau minorit), cu o enormă popularitate în spațiul italian în secolele XIII–XIV, revigorată ulterior, în Spania secolului al XVII-lea, grație lui El Greco, care introduce acest subiect în pictura locală, accentuând stigmatizarea, extazul și ipostaza meditativă. Evident, nu este vorba de un portret real, cu atât mai mult cu cât chipul este ocultat, ci de o reprezentare convențională, înscrisă într-o anumită tipologie iconografică. Pictorul sevillan Francisco de Zurbarán (1598–1664), autorul tabloului după care a fost executată această copie, l-a figurat în mai multe rânduri pe Sfântul Francisc, în general surprins într-o postură meditativă.

Tabloul-prototip de la Londra – și, implicit, copia de la București – este cel mai spectaculos, prin umanizarea personajului și sugestia intimității și co-participării privitorului, ce decurg din prezența invadatoare a personajului în compoziție, efectul de close-up și detaliile aproape iluzioniste. Evident, fiind o copie mult redusă dimensional, tabloul de la București pierde mult din calitățile originalului.