Sf. Iacob cel Mare

Sculptură ronde-bosse concavă, cu partea posterioară ușor aplatizată, reprezentându-l în mărime naturală pe apostolul Iacob cel Mare, provenind dintr-un altar cu nișă (Schreinaltar). Capul ușor înclinat, întors spre umărul stâng. În mâna stângă, apostolul ține o tolbă de pelerin. Antebrațul mâinii drepte, lucrat aparte (în care ținea, probabil, toiagul de pelerin) și care era atașat de trunchi printr-un cep de îmbinare, este dispărut. Figura ascetică, având pomeți accentuați și nas acvilin, exprimă oboseală și suferință, amintind de aceea a lui Isus Răstignit. Apostolul este îmbrăcat cu un anteriu de culoare roșie, peste care este încins cu un brâu auriu, iar pe deasupra cu o mantie aurie, cu căptușeală brună, al cărei drapaj bogat și complicat, dar armonios structurat, conferă dinamism lucrării.