Balconul din Ascona

Tabloul înscenează un episod fulgurant de intimitate contemplativă. Așezată pe un scaun într-un balcon, o tânără se întoarce către spectatorul-pictor. Exteriorul-fundal este invadat de frunzișul unor palmieri, redat febril, cu tușe largi de culoare negru-gri și diferite nuanțe de verde. Spațiul figurativ este delimitat de o ușă albastră în partea stângă, de balustrada metalică din spatele tinerei și de storul alb-albastru din marginea de sus a imaginii. Astfel construită și decupată, spațialitatea configurează o sugestivă relație interior-exterior. Nuditatea manifestă a tinerei, accentuată de drapajul alb (un prosop?), se înscrie în tradiția occidentală a reprezentării nudului feminin într-o ipostază transgresivă și erotizată.