Satirul și țăranul

Subiectul, inspirat din Fabulele lui Esop, s-a bucurat de o largă circulație în pictura Țărilor de Jos din secolul al XVII-lea, fiind remarcabil ilustrat, între alții, de nume celebre precum Jacob Jordaens sau Jan Steen. Aluzia moralizatoare la existența duplicitară, șiretenia frustă păcălind aroganța stupidă, domesticul învingând maleficul sunt, în esență, reperele ideatice ale scenei în discuție. Tipologia personajelor este echivalentă cu o semnătura, și raporturi frapante pot fi evidențiate în acest sens cu lucrările lui Jan van de Venne intitulate Bettelmusikanten și Verleugnung Petri de la Kunsthistoriches Museum din Viena. Scriitura uzitată dovedește filiația directă din Adriaen van de Venne. Paleta cromatică este însă mai vie decât a acestuia, cu străluciri de email, proprii tablourilor de cabinet. Csaki (1909) înscrie la rubrica paternității lucrării formula Pseudo van de Venne. Ea a rămas neschimbată aproape un secol. Jan de Maere (opinie verbală, 2000) o schimbă, atribuind - cu justețe - tabloul lui Jan van de Venne.