Sfânta Maria Magdalena penitentă

La intrarea unei grote, Maria Magdalena nudă, cu păr blond cârlionțat, despletit și adunat pe umărul drept, citește de pe un pergament, șezând pe stânca acoperită de o mantie albastră, care îi acoperă doar coapsele, la lumina unui opaiț aflat în stânga sus, chiar pe stâncă. În stânga, la picioarele ei, pe un bolovan, se află un craniu uman, privind spre ea. În întunericul din fundal se distinge un peisaj muntos, iar în stânga, mai jos decât opaițul, o părticică din discul Soarelui, care este pe cale de a răsări și care face ca pe cer să se poată distinge contururile câtorva nori. În ciuda semnificației simbolice a poziției opaițului în raport cu aceea a discului solar, eclerajul servește mai ales scoaterii în evidență a frumuseții senzuale a corpului Mariei Magdalena, care deși adâncită în lectură, nu pare deloc a fi în penitență. Compoziție tenebristă bine structurată, în care predomină tonurile închise de brun și albastru, înviorată de cele roșietice și gălbui.