Portret de bărbat cu mănușă

Acest tablou reia o formulă portretistică specifică secolului al XV-lea, îndeosebi în spațiul franco-neerlandez: bust cu mâini pe fond neutru, în acest caz colorat în verde, cu o intensitate mai luminoasă în dreptul capului. Portretizat, în acest caz, este un bărbat tânăr, cu barbișon, îmbrăcat sobru, cu o tunică neagră, tivită discret la guler, umeri și pe piept. Pe sub tunică se pot observa manșeta și gulerul brodate ale cămășii albe. Pe cap poartă o beretă neagră, dintr-o stofă similară cu cea a tunicii, iar în mâna dreaptă ține o mănușă albă. Bărbatul, cu o identitate imposibil de decelat, dar cu trăsături suficient de particulare încât să fi fost o „vera efigie”, privește contemplativ, vag melancolic, către spectator, evitându-l în același timp. În raport cu prototipul, pictat cu o finețe net superioară, inclusiv în privința expresivității chipului, copia este foarte fidelă, urmând îndeaproape fiecare detaliu și linia generală a desenului. Este de remarcat, de asemenea, că dimensiunile celor două tablouri – prototip și copie – sunt foarte apropiate.