Mihai Nebunul

Operă de început de carieră, "Mihai Nebunul", a cărui patetism și forță dramatică aduce în arta românească manifestarea unui temperament tumultuos și puternic, rămas fără ecoul meritat în contemporaneitate, este însă și cea mai reprezentativă și mai valoroasă. Analiza și exprimarea nebuniei în sculptură impune încercarea de a interpreta plastic abisuri sufletești și mintale încleștate în dezechilibru. Artistul le redă prin încordarea trupului ce atrage o sforțare disperată de a se descătușa din legătura frânghiilor, prin privirea și trăsăturile feței care exprimă adevărul unei fețe sufletești. O asemenea lucrare impune cunoștințe generale de anatomie pe care Valbudea le căpătase audiind cursurile Facultății de Medicină din Paris. Modelajul finisat și vibrat care dă formelor reflexe și calitățile de meșteșug amintesc lecția maestrului său Falguiere.