Baronul Samuel von Brukenthal

Portretul îl reprezinta pe baronul Brukenthal într-o atitudine și cu gestică ce sugerează dialogul cu un personaj neprezentat în imagine. Ținuta e sobră, redată în tonuri închise, ordinul "Sfântul Ștefan" de pe piept, jaboul și manșetele de dantelă, sunt singurele detalii decorative ale imaginii. Pe fundalul întunecat, această vestimentație austeră e menită a sublinia figura baronului, cu trăsături virile și energice, a cărui asemanare cu personajul real nu poate fi pusă la îndoială, dacă e comparată cu alte portrete ale lui Brukenthal aflate în colecția muzeului din Sibiu, în favoarea fidelității redării chipului, pledează și marcarea unor detalii fizionomice individuale și fără îndoială autentice, nasul coroiat, buzele groase, ridurile fetei, ceea ce duce la concluzia că cel portretizat n-a cerut o reprezentare "înfrumusețată", în pofida celor câteva efecte de "fard" plasate pe chipul modelului. Paternitatea portretului a iscat multe discuții și ipoteze. După cum precizează M. Csaki în cataloagele sale din 1901 și 1909, portretul a aparținut familiei Brukenthal și a fost donat muzeului abia în 1875 de către baroana Louise von Brukenthal. În aceste cataloage, M. Csaki îl menționează ca lucrare a unui pictor transilvănean anonim, într-un studiu din 1956 Julius Bielz - pe atunci custode al Muzeului Brukenthal - identifica pe autorul tabloului cu Johann Martin Stock (1742 - 1800), pictor transilvănean care a mai lucrat pentru Samuel Brukenthal. Ceva mai târziu, Hans Auernhammer de la Viena (corespondență, martie 1963), considera însă că tabloul nu poate aparține unui artist vienez de pe la 1765 - 1775 din anturajul lui Meytens, (cum opina corespondentul său din Sibiu), fiindcă are un "spirit neconvențional și burghez". În același an, dreapta Glück din Viena opina tot într-o scrisoare (2-05-1963), că: "...tabloul poate fi încadrat în pictura vieneză de portret a sec. XVIII. Aparține acelei direcții mai mult burgheze transplantată de Jakob van Schuppen aici..." În fine, îl declarase totusi pe Meytens autor al acestui tablou, un alt fost curator al Galeriei Brukenthal, Teodor lonescu în anul 1962, în urma unei discuții la Sibiu, cu Brigitta Lisholm, autoarea monografiei lui Meytens din 1974, dar în care monografie, pânza nu este nici comentată nici măcar menționată. De altfel, într-un studiu despre lucrările lui Meytens din Muzeul Brukenthal, publicat la scurt timp după vizita la Sibiu, Lisholm (1962) nu menționase acest tablou printre operele maestrului austriac. Revenind asupra dezbaterii, subsemnatul, am considerat că totuși ar fi vorba de o lucrare de Meytens (V. Muresan 1977, 1995), iar Elena Popescu de la Sibiu, în monografia consacrată lui Stock (2000), revine la ipoteza că totuși acesta ar fi autorul tabloului. La o mai atentă cercetare, asupra vieții lui Brukenthal se constată că acesta a primit Ordinul "Sfântul Ștefan" în 1765. A devenit comandor al ordinului, primind crucea mică, în 1774, iar la 1787 a ajuns la cea mai înaltă treaptă a ordinului, primind marea cruce și colanul de aur. Dar, în portretul în discuție, personajul are pe piept marea cruce și eșarfa, însemne ale celui mai înalt rang în cadrul Ordinului "Sfântul Ștefan". Executat deci după 1787, tabloul nu mai poate fi nicicum asociat de numele lui Meytens, cronologic ar putea fi o lucrare a lui Stock, dar opinăm că e ceva mai bun decât alte opere ale acestuia și considerăm ca ar fi mai degrabă vorba de opera unui pictor austriac, al cărui nume ne ramâne însă deocamdată necunoscut.